Exerciții de înviere – Florin Lăiu

39/2023. Am cumpărat-o de la Printre Cărți. Am citit-o în acest weekend.

144 de pagini. Conține poezii creștine și din loc în loc desene alb negru simple.

Mi-a luat ceva timp și pagini să intru în atmosfera cărții. Dar e ceva obișnuit pentru mine. Sunt ca un pescar, plecat în larg la pescuit… versuri. Asta fac când citesc o carte de poezii. Trec prin pagini ca unul cu barca printre valuri.

Da, de la o vreme am prins. Versuri, strofe și chiar poezii întregi care m-am încântat. Unele poezii au fost atât de frumoase, că le-am și distribuit pe loc în stories pe WhatsApp. Ca atunci când te temi că se scufundă barca și chemi prietenii în ajutor, să muncească și ei, dacă tot au asistat la minunea pescuirii.

Am râs când am citit „Și vaca Domnului păștea nu-mă-uita.” (în poezia Anotimp)

(Când am ilustrat o carte cu poezii de Topîrceanu am întâlnit versurile „Pe lângă garduri s-a zvântat pământul / Şi ies gândacii-Domnului pe zid”… ocazie cu care am descoperit că insecta aia roșie pe care o admiram în copilărie se numește Vaca Domnului. Au trecut vreo 10 ani de atunci… timp în care n-am mai văzut-o în nicio poezie. Cine ar fi crezut că apare din nou? Haha.)

Unele poezii sunt moderne, altele clasice. Au mesaj, sunt consistente și multe te fac să privești mai sus.

„Dacă durerea Lui e ce te doare,
Poți ști că-i drumul care-n cer te duce.”