Întoarcerea lui Arpagic – Ana Blandiana

40/2023. Are 88 de pagini mari și bogat colorate. O poți comanda aici.

N-am citit de multă vreme o carte care să mă binedispună așa tare. Poate că ar trebui să-mi cumpăr mai des cărți adresate celor de vârsta 7-10 ani. Haha.

Încă e o parte din istorie care-mi lipsește. Cred că o voi descoperi pe măsură ce citesc jurnalul poetei (din 1988-1989), cumpărat cu autograf. Dar e cert că pe vremea comuniștilor poeta a avut de suferit din pricina regimului, având perioade când munca i-a fost interzisă. Din motive ridicole, evident.

Scriitoarea e preşedintele fondator al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din municipiul Sighetu Marmaţiei. E cel mai trist loc din România prin care am trecut cândva… și care consider că ar trebui vizitat.

Arpagic e un motan. Nu-i știu toată povestea, deci.

Dar poeziile din această carte sunt pline de veselie, un umor fin și inteligent, dar în același timp copilăresc. Sunt ancorate într-o lume reală, ca spațiu, într-un timp destul de contemporan (pe alocuri aș zice că fuge ușor și în anii trecuți), cu un peisaj în mare parte rural, dar pe alocuri urban, cu elemente mai degrabă simple și obișnuite… decât complexe și nemaivăzute. Dar imaginația scriitoarei e până la nori și înapoi, așa încât pune împreună elementele obținând imagini superbe. Te-ar lăsa fără glas, dacă nu te-ar face să râzi în hohote.

Aș zice că așa o fi lumea văzută prin ochelari de poezie.

Începe cu Întâmplări din grădina mea. Continuă cu Alte întâmplări din grădina mea. Apoi Întâmplări de pe strada mea. Și se termină cu Cartea Albă a lui Arpagic (file din dosar).

Ilustrațiile făcute de Livia Coloji sunt geniale. Serios. Sunt superbe. Îți vine să le furi. Doar că se țin de mână cu versurile, de parcă s-ar fi născut împreună. Tot ce poți face e să mai cumperi o carte la fel, să mai dai în stânga și-n dreapta… să crească copiii cuminți, harnici, jucăuși și isteți. Așa cum cresc iubitorii de cărți. Haha.

Recomaaand deplin. Merită.

⋆⋆⋆⋆⋆

(Nu-s așa matinal anul ăsta, dacă vii și claxonezi la 7 dimineața în fața casei. Dar un fel de matinal tot sunt: m-am trezit devreme anul ăsta. Altfel nu ajungeam la 40 de cărți recenzate. Yey! Multe ‘nainte, așa se zice.)