Spovedanie la Tanacu și uimitoarea ei poveste – Tatiana Niculescu

8/2024 Are 200 de pagini și am citit-o destul de repede. O aveam cumpărată cu autograf și acum i-a venit rândul.

E cronica unui caz real, „un roman biografic despre Irina Cornici, prima biografie pe care aveam s-o scriu și singura ei biografie scrisă vreodată”. (p. 173) „Eram o necunoscută care debuta cu biografia unei necunoscute.” (p. 174) mărturisește autoarea.

În 2005, într-o mănăstire din Moldova, „o tânără moare legată pe o cruce improvizată, în urma unei exorcizări”. Cartea „reconsituie în detalii cum se naște o dramă când pe aceeași scenă se întâlnesc copii traumatizați afectiv în orfelinatele lui Ceaușescu, un preot hirotonit în grabă, medici obosiți, corupți locali, pedofili occidentali. Ca într-o tragedie antică, toți cei implicați îi prezintă cititorului bucata lor de adevăr și de dreptate. În paginile acestei cărți, o scriitoare de primă mână ne pune în față o Românie care încearcă să evadeze din eternitatea ei.” (spune Gabriel Liiceanu pe coperta din spate, un rezumat cum nu se putea mai bun.)

Da, e o carte cutremurătoare, tragică, reală, o povestire scrisă detaliat (pe alocuri mai detaliat decât aș fi preferat). O carte care te aduce din nou printre oameni și-ți deschide ochii spre problemele lor, meritul autoarei fiind acela de a se pune pe rând în pielea fiecărui personaj, și a încerca mai degrabă să caute să-l înțeleagă, sentințele pronunțându-se singure de multe ori.

Tocmai aceasta e perspectiva din care autoarea a privit cazul: nu ca pe un exorcism ratat, acesta fiind doar „un detaliu final în viața Irinei Cornici”. „Deznodământul tragic al dorinței tuturor de validare prin fapte bune și eșecul repetat al instituțiilor publice de a se îngriji de sănătatea și viața cetățenilor.” (p. 176), „un drum spre iad pavat cu bunele intenții ale tuturor” (p. 173)

Cartea se termină cu povestea cărții, captivantă și ea, și tristă în felul ei.

Trecuseră câteva săptămâni bune de când n-am mai reușit să termin o carte, ci doar să încep… și am zis: hai să iau din bibliotecă una care să mă țină captivat. Am reușit, am nimerit bine.

E legată frumos, are hârtie de calitate, e o plăcere să o ții în mână.