Psihologia mulțimilor – Gustave Le Bon

50/2023. Nu mi-am propus, dar așa s-a întâmplat: am citit vreo 50 de cărți anul ăsta. Niște cărticele, oricum…

Are 112 pagini, cu text destul de mic, deci consistentă.

Psihologia mulțimilor (sau Psihologia maselor) are meritul de a da cortina la o parte și a te lăsa să vezi cum privește un politician spre masele de oameni de alegători. În felul ăsta am citit-o eu. Desigur, afirmațiile cărții sunt aplicabile în orice context unde e vorba despre gloate și puterea maselor.

Autorul vorbește pe un ton hotărât, enunțând sentințe aproape cu fiecare propoziție. Cartea are o sumedenie de afirmații pe care nu le-aș accepta sau recomanda. Dar, după cum ziceam, ăsta e genul de idei care străbat mintea unui om care râvnește la puterea țării. Nu mă refer la autor, ci la politicienii care iau de bună lucrarea lui sau altele asemănătoare.

Unele idei din carte sunt amuzante prin sinceritatea lor. Gloatele sunt zugrăvite peste tot într-un mod caricatural, iar aceste caricaturi sunt prezentate ca desăvârșite portrete. Cititorului îi rămâne munca de a lămuri ce e fapt și ce e exagerare, anevoioasă lucrare.

Notez câteva idei principale:

Puțin înclinate spre cumpătată judecată, masele se dovedesc, dimpotrivă, înclinate spre acțiune. (p. 4)
Cunoașterea psihologiei maselor constituie suportul omului de stat care vrea nu să le stăpânească – lucrul a devenit astăzi foarte dificil – dar cel puțin să nu ajungă total dominat de ele. (p. 6)
Masele acumulează nu inteligența, ci mediocritatea. (p. 12)
masele sunt întotdeauna inferioare din punct de vedere intelectual omului izolat (p. 14)
ele sunt incapabile, nu numai de gândire, ci și de voință durabilă (p. 17)
lipsită de spirit critic, masa de oameni nu poate să manifeste decât o credulitate excesivă. (p. 18)
ele sunt apte și de sacrificiu, de dăruire într-un grad mult mai înalt decât individul izolat (p. 27)
în privința ideilor, masele sunt întotdeauna în urmă cu mai multe generații față de savanți și filosofi (p. 31)
În ochii lor, irealul are tot atâta importanță ca realitatea și ele manifestă tendința de a nu le diferenția. (p. 33)
A cunoaște arta de a emoționa mulțimile înseamnă a cunoaște arta de a le guverna. (p. 34)
pentru ele ești zeu ori nimic (p. 36)
Caracterul popoarelor, iar nu formele de guvernământ le determină destinul. (p. 43)
Învățământul care e oferit tineretului unei țări ne permite să prevedem în linii mari destinul acelei țări. (p. 50)
Cu modele sunt călăuzite masele, nu cu argumente. (p. 65)
Electorul vrea să-i fie flatată vanitatea și dorințele arzătoare; candidatul trebuie să-l lingușească la modul cel mai extravagant și să nu se dea în lături de a-i face cele mai fabuloase promisiuni. (p. 91)
Desigur, programul scris al candidatului nu trebuie să fie în termeni categorici care i-ar putea fi puși în față mai târziu, dar prezentarea lui verbală cât mai bombastică nu va fi niciodată de prisos. Fără teamă, el poate să promită reformele cele mai radicale, pe moment exagerările lui vor produce un efect uluitor, iar în viitor nu îl angajează cu nimic. După alegeri, electorul nu se mai preocupă să vadă în ce măsură alesul își urmărește profesiunea de credință aclamată, în baza căreia a și fost ales. (p.92)
succesul unui discurs depinde aproape exclusiv de prestigiul oratorului și nicidecum de argumentele pe care le conține. (p. 101)
În pofida tuturor dificultăților de funcționare, parlamentele reprezintă cea mai bună metodă găsită până acum de popoare pentru a se conduce și, mai ales, pentru a evita pe cât posibil jugul tiraniei unei persoane. Ele sunt cu certitudine idealul de guvernare, cel puțin pentru filosofi, gânditori, scriitori, artiști, savanți, într-un cuvânt, pentru cei ce constituie vârfurile unei civilizații și parlamentele nu prezintă, de fapt, decât două pericole într-adevăr serioase: risipa fortuită a finanțelor și restrângerea progresivă a libertăților individuale. (p. 104)
Impunerea neîncetată de legi și reglementări restrictive, privind cele mai elementare manifestări ale vieții cotidiene, are drept rezultat inevitabil restrângerea progresivă a sferei în care cetățenii se pot mișca liber. Victime ale iluziei că prin înmulțirea legilor egalitatea și libertatea sunt mai bine asigurate, popoarele acceptă în fiecare zi îngrădiri dintre cele mai apăsătoare. Obișnuiți să suporte un jug, oamenii vor începe să-l caute, pierzându-și spontaneitatea și energia. Nu mai sunt decât palide umbre, automate pasive, lipsite de voință, de rezistență și de forță. (p. 105)
Saltul de la barbarie la civilizație împlinind un vis, apoi declinul și moartea când visul și-a pierdut forța – iată ciclul de viață al unui popor. (p. 107)

Dintotdeauna masele au jucat în istorie un rol important, dar niciodată atât de considerabil ca în zilele noastre. Acțiunea inconștientă a maselor, substituită acțiunii conștiente a individului reprezintă o trăsătură caracteristică a istoriei contemporane.

Pentru că conține lucruri care m-au deranjat (m-am abținut de la a le enumera), nu o recomand mai departe. Dar, pentru că am citit-o dintr-un capăt în celălalt, o trec în revistă, după obiceiul meu. Voi privi mai circumspect spre oratorii care cârmuiesc mulțimile și cu mai mult interes în a observa reacțiile gloatelor.