Sămânța și Evanghelia veșnică – Imad Awde

E ERETICĂ. NU RECOMAND. (Explic mai jos. Sorry.)

49/2023. Am terminat-o azi de citit. Are 86 de pagini. Prima intenție a fost să scriu două vorbe bune despre ce mi-a plăcut în ea și să mă abțin, în rest. Dar am simțit că făcând asta, aș rata chiar esența a ce înseamnă o recenzie bine scrisă. Voi fi, deci, sincer… fiindcă e carte pe un subiect important. Și, da, e opinia mea despre carte. Nu încerc să o impun.

Am comandat-o împreună cu alte 74 de cărți (cred), și, evident… n-am stat să verific cine e autorul ș.a.m.d. Practic am comandat toate cărțile de pe stoc, pe principiul: comand azi, citesc mâine, și mă lămuresc apoi. Năvodul Evangheliei… la fel face. Prinde pești de tot felul și apoi păstrează pe cei buni.

Cartea alege un subiect biblic vital: lucrarea Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Și, da, am găsit multe idei valoroase și de asemenea reformulări superbe ale unor adevăruri pe care le știam.

Cu toate astea, adevărul este amestecat cu minciuna, într-un mod periculos. Deși o citează ocazional pe Ellen G. White (care era trinitariană!), autorul este antitrinarian și folosește ocazia să trateze și aceste subiecte din punctul lui de vedere.

Antitrinitarienii sunt de mai multe feluri. Unii neagă divinitatea Fiului, alții pe cea a Duhului Sfânt. Autorul o neagă în mod direct doar pe a Duhului Sfânt, despre care nu crede că există ca Ființă distinctă a Trioului Ceresc.

Exprimarea lui e cât se poate de clară: Satana a vrut să fie ca Dumnezeu. „Ambiția sa nu s-a schimbat. Prin ascunderea identității Duhului Sfânt ca fiind viața lui Hristos, a reușit să convingă milioane de oameni că duhul care locuiește în ei nu este Hristos, ci o altă ființă dumnezeiască.” (pag. 71-72)

În Biblia mea lucrurile sunt clare: „Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac” (Ioan 14:16)

Autorul însă insistă (continuând ideea): „În acest fel, [Satana] a înlocuit adevărul despre locuirea lui Hristos cu cel al locuirii unei alte ființe numite Dumnezeu, Duhul Sfânt. (…) A crede că Duhul Sfânt este altceva decât Duhul lui Isus Hristos este o înțelegere greșită a planului lui Dumnezeu.”

Deci, dacă crezi (biblic) în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cele trei Persoane divine care alcătuiesc Trioul ceresc formând o unitate în dragoste, autorul te marchează ca fiind de partea antihristului.

Autorul greșește și în privința Fiului lui Dumnezeu despre care crede că are un început al existenței, fiind născut în vremuri străvechi din Tatăl. (Tratează în mod carnal „nașterea” din Tatăl și crede deci în două nașteri ale Fiului, nu doar în cea din Betleem.) Pretinde că susține divinitatea Fiului, dar sugerează explicit că aceasta derivă din a Tatălui, primind-o ca moștenire… la acea naștere.

Iată, deci, cum într-o carte care ai zice că vrea să te învețe despre mântuire, ești prins într-o argumentație în care Persoana Duhului Sfânt este anulată, iar Dumnezeirea Fiului este făcută mai mică decât este, El nefiind din veșnicie, când Biblia arată clar că nu are început al zilelor, nici spiță de neam (Evrei 7:3), fiind Dumnezeu tare și Părintele veșniciilor. (Isaia 9:6)

Nu scriu cu patimă, e doar o ușoară tristețe că există oameni care pretind a crede Spiritul Profetic, în timp ce toarnă texte care contrazic adevărul lămurit în el și etichetează ca antihristică tocmai Biserica care îl păstrează.

În rest, cartea e scrisă captivant, argumentația e solidă, are un fir ușor de urmărit, textele sunt așezate logic. Sunt sigur că pentru cine n-a fost atent la versetele care lipsesc din carte, poate fi maxim de ademenitoare. Ceea ce o face ultra-periculoasă.

Ce mi-a plăcut: omul are toate binecuvântările prin Fiul lui Dumnezeu. Acesta e un scop al lui Dumnezeu de la început. Căderea în păcat a omului nu a schimbat scopul lui Dumnezeu. El în continuare ne caută ca să ne ofere binecuvântările Sale prin Fiul. Pentru aceasta Fiul (Sămânța Evangheliei) S-a întrupat, a trăit ca om, a murit, a înviat, S-a înălțat la cer, slujește pentru noi în Sanctuar. Murind pentru noi a plătit păcatele întregii lumi, ne-a împăcat cu Dumnezeu. Împăcarea face posibilă mântuirea pentru cei care acceptă moartea Lui pentru păcat, prin credință și primește tot prin credință viața Lui pe care vrea să ne-o dea. Vedem deci dragostea lui Dumnezeu arătată în Fiul Său dintotdeauna și pentru totdeauna în folosul nostru. (Abundă în versete biblice frumos alese aici.)

Mi-a lăsat pe alocuri unele teme de studiat suplimentar, o iau ca provocare. Dar sfatul meu pentru voi e: ocoliți-o.