Fenomenul Pitești – Virgil Ierunca

6/2024. Are 96 de pagini, am luat-o anul trecut de la printre cărți și mi-am amintit de ea aseară.

Nimănui nu-i este îngăduit să uite că între 1949 și 1952 s-a desfășurat în România „experiența” pe care am încercat s-o descriem, și că dintr-un arhipelag al ororii, una din cele mai odioase insule s-a numit Pitești.

Cartea e o mărturie cutremurătoare despre unul din roadele pe care Comunismul le-a adus în România.

Este, desigur, un rezumat. În carte afli ce înseamnă reeducare prin distrugerea psihică a individului. E o descriere a unor oameni atât de posedați de diavolul încât pare că, în acțiunile lor, Satana s-a întrecut pe sine.

Victimele erau transformate în călăi prin metode care anulau statutul de a fi om. Aceste roade ale Comunismului n-au fost simple erori, ci acțiuni care fac parte dintr-un sistem și care sunt consecințele tezelor fundamentale ale acestui sistem. Țurcanu n-a fost decât un executant. Răspunderea însă o poartă în primul rând Partidul Comunist Român și regimul comunist din România, într-o vreme în care modelul exclusiv era Moscova.