Perspectivă din abis – Benone Corneliu Lupu
A 22-a carte anul ăsta. Am citit o parte, am citit superficial o altă parte și au fost și pagini pe care doar le-am scanat/răsfoit. 152 de pagini. S-a întâlnit ceva din structura cărții, cu lipsa mea de dispoziție necesară și n-au făcut perechea potrivită. Și am prea multe cărți în așteptare…
Dar m-am asigurat că îmi iese cu plus: am găsit multe lucruri noi în ea. Detalii din viața lui Iosif privite dintr-un unghi nou. Un cititor mai dedicat va culege deci și mai multe.
Pentru comparația dintre Iosif și Iuda (fratele lui), cu siguranță merită să o deschizi. Istoria lui Iosif e plină de semnificații, tablouri și învățătură. Autorul a muncit consistent aducând și texte extra-biblice, fiecare capitol devenind o întreagă expoziție de situații din viața lui Iosif și din viața altor oameni care au trecut pe-acolo.
Și, da, toată cartea e scrisă din perspectiva gropii (în care a fost aruncat Iosif, dar experimentabilă ficăruia dintre noi).
Autorul mărturisește la început că „o serie de conjuncturi nefericite” l-au „dus într-una din cele mai dificile perioade din viață. Atunci am început să-l înțeleg pe Iosif. Mai înainte îl văzusem, acum îl înțelegeam.” Și mi-a rămas în cap ghicitoare, că n-am mai aflat ce s-a întâmplat. Dacă o să reiau cândva cartea în detaliu, ăsta ar fi motivul principal. Poate că zice pe vreo pagină mai mult…