Un puști genial și un porc cu papion – Luminița Alexandru

A 12-a carte citită anul ăsta. Are 106 pagini. Și după ce începi să o citești nu o mai închizi de tot. A venit azi, am citit-o azi. În ultima vreme am început mai multe cărți, simțeam nevoia să duc una până la capăt.

Coperta (design simplu + titlul haios) mi-a zis de la bun început că trebuie să o iau. Următoarea impresie plăcută mi-a făcut-o calitatea cărții: ce bine se simte în mâini. Are copertă groasă lucrată conștiincios și o hârtie super. Dar cu totul peste așteptări au fost ilustrațiile super comice făcute de Alexandru Ciubotariu (aka Pisica Pătrată).

Sunt desene, dar mutrele alea de oameni zici că-s scoase din amintirile cu oameni văzuți pe vremea când am fost la Oradea student și stăteam și eu cocoțat într-un bloc.

Ce să mai zic despre text? E genial. Se citește repede, e plin de viață și de umor. E formatat ca proză, dar e plin de rime neașteptate, deloc forțate – totul curge armonios. „Oricum, tu te-ai prins deja ce citești – asta-i o proză rimată, ca să te hlizești.” zice într-o paranteză pe la jumătatea cărții chiar autoarea.

E și inteligent textul: plin de cuvinte noi pe care le poate învăța un copil. Fiecare capitol scurt începe cu un mic Dicționar, iar la final mai sunt câteva pagini cu cuvinte explicate.

Acțiunea în sine e amuzantă. Un copil iubitor de animale le culege de pe stradă și fiindu-i interzis să le ducă acasă, le duce la vecinul din același bloc – care, tot om milos, își transformă apartamentul în zoo. Mica grădină zoologică e doar un colț vesel dintr-un ecosistem mai mare: blocul cu toate speciile de locatari. Vecina care aude tot începe scandalul și lucrurile devin tot mai interesante…

Pentru mine cartea pare să răspundă la cerința: cum să spui totul despre viețuirea într-un bloc, fără să spui nimic despre ea. Adică totul e o poveste în care poți fugi amuzându-te, dar e izvorâtă din realitățile zilnice specifice orașului, pe care nu pare a vrea a le corecta (căci sunt de nevindecat).

Două tablouri surprinse splendid (în contrast) mi se par a fi cele ale vecinei ușor de înfuriat și a vecinului imperturbabil. Personajul principal – copilul – are de a face cu amândoi. Fuge de prima, căutând scăpare la al doilea. Dar crezi că vecina se lasă? Are și ea ajutoarele ei.

E o carte bună de dăruit. Am luat-o în dublu exemplar, cu gândul la frate-meu mai mic. De fapt, glumele noastre cu porci m-au făcut să observ coperta și să-mi doresc cartea.

E accesibilă (și dedicată, cred) copiilor. Dacă vrei să-i vezi citind… mă aștept să fie atractivă pentru ei. Dacă nu e, taie-le porția de internet, căci trebuie resetați.

⋆⋆⋆⋆⋆