O mie nouă sute optzeci și patru – George Orwell

Am citit-o mai demult pe e-reader. Am trecut prin ea mai în grabă acum, în format fizic.

O mie nouă sute optzeci și patru e o carte tulburătoare. Descrie o lume infernală, un tablou apocaliptic, rezultat al abolirii rațiunii. Partidul și regimul totalitar controlează totul.

Partidul vrea putere absolută, rescrie trecutul, controlează mințile, controlează viitorul.

A urî, a iubi sau a munci sunt gânduri venite dintr-un efort supraomenesc al fiecărei clipe… în acest context în care: „războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranța este putere”.

Orwellian – e un adjectiv apărut datorită acestei cărți. Înțelesul lui cuprinde:
– distrugerea libertăților
– politică brutală
– control și propagandă draconică
– urmărire
– dezinfomare
– negarea adevărului (dublugândire)
– manipularea trecutului
– „unperson” – o persoană care a existat cândva este ștearsă din istorie și din memoria oamenilor
– totalitarism
– un singur Partid

Pentru personajul principal al cărții, libertatea înseamnă să poți spune că 2 + 2 = 4, toate celelalte derivă de aici. În schimb Partidul spune: Doi plus doi fac patru. Uneori. Alteori fac cinci. Alteori, trei. Alteori fac toate rezultatele simultan.

Pentru că Partidul e voința supremă, iar a te opune și doar printr-un simplu gând înseamnă crimă. Crimă în gândire. Pe care când o comiți te poți considera om mort. E doar chestiune de timp până ești prins și „vaporizat”.

Metodele de tortură și-au atins apogeul, așa încât cel torturat trebuie să ajungă să gândească așa cum gândește partidul, abia apoi este ucis.

„Când în cele din urmă vei capitula, trebuie să o faci din proprie inițiativă. Nu distrugem ereticul pentru că ni se opune: atâta timp cât ni se opune, nu îl distrugem. Îl convertim, îi cucerim adâncul minții, îl remodelăm. Îl purificăm de tot răul și de toate iluziile pe care le are. Îl aducem de partea noastră nu aparent, ci de-adevăratelea, din tot sufletul. Îl transformăm într-unul de-ai noștri înainte de a-l omorî.”
„În vremurile de demult, ereticul tot eretic rămânea când mergea la rug și își proclama erezia, se desfăta în ea.” „Noi însă transformăm creierul în ceva perfect înainte de a-l spulbera.”

Iubirea pentru Fratele cel Mare (Big Brother, concept intrat în dicționare deja) trebuie să fie una autentică. Asta cere Partidul.