Sindromul Minneapolis – Florin Lăiu

8/2025. Am citit-o zi și noapte în câteva zile consecutive. E lungă, are unele capitole lungi, dar cele 300 de pagini m-au ținut în priză. În Biblioteca mea e aici.

Îmi place cum autorul a pus pagini de istorie adventistă în legătură cu adevărul prezentat la Minneapolis în 1888, aceasta fiind chiar esența cărții: de a înțelege cum și când diverse atitudini pozitive sau negative față de adevărul neprihănirii prin credință au dus la progres sau la derapaje în Biserica Adventistă.

Scriitorul, deși prezintă deseori fapte rele care s-au întâmplat, le scrie fără patimă, cu compasiune, îndreptând din nou și din nou atenția spre Hristos ca singură soluție.

Personal, unele afirmații le-am considerat nedrepte (privind din perspectiva unui adventist reformist), dar pe de altă parte nu pot decât să apreciez luciditatea și dreptatea cu care sunt indicate căderile în Biserica Adventistă mai ales în cele două războaie mondiale (în ce privește porunca a IV-a și a VI-a) etc.

Mi-a fost o lectură care m-a ajutat să fac conexiuni, să înțeleg mai bine istoria adventistă dintre 1888-1988, dar… dincolo de detaliile prezentate didactic, cu dedicare… am simțit cartea ca pe o chemare mai sus. E o carte care îl invită pe cititor să calce pe urmele lui Hristos, primindu-L în inimă și găsind locul potrivit în lucrarea de salvare a sufletelor care pier, un rol în marea misiune de pregătire pentru scenele finale ale istoriei.

În acest sens, cartea e bogată în momente istorice demne de urmat sau de evitat, după caz. Dar în orice caz, plină de lecții și învățătură despre ce pot oamenii să devină și cum pot juca un rol în istorie.

Cred că poate fi un ajutor celor interesați de istoria adventistă, celor interesați de dezvoltarea doctrinei în adventism, dar mai ales celor care vor o trezire în comunitatea lor adventistă. În schimb, poate fi o pricină de poticnire celor care caută greșeli, în măsura în care folosesc greșit cartea. Scopul cărții e să conștientizăm marea nevoie de Hristos.

Mi-a plăcut (în cea mai mare parte), în rest m-a provocat (la mai mult studiu). Dar în toate sensurile posibile, m-a ajutat.

⋆⋆⋆⋆