Omul în căutarea sensului vieții – Viktor E. Frankl

23/2024. A fost o lectură interesantă: 170 de pagini pe care le-am parcurs destul de repede.

Paginile 20-100 au fost pentru mine cele mai atractive, restul mi s-au părut a fi adăugiri sau chiar umplutură. În general urăsc introducerile lungi, am descoperit acum că și încheierile lungi (postfață pe 10 pagini, doar spre a-ți repeta la mâna a doua lucruri pe care le-ai citit deja).

E cu siguranță o carte unică în felul ei, care te schimbă provocându-te să gândești și în feluri în care nu ai făcut-o. Îți pune în față scene la care autorul a fost martor ocular și lecții pe care nu le poți nega ușor.

E „o carte profund religioasă. Ideea centrală a cărții este că viața are sens și că omul trebuie să învețe să vadă asta dincolo de circumstanțe. Frankl susține că viața are sens dincolo de orice.”

Deși a avut ocazia să fugă din țară și să scape de lagărul nazist, Frankl a preferat să rămână alături de părinții săi în vârstă amintindu-și porunca a V-a scrisă pe o bucățică de marmură. Când s-a întors din lagăr nu mai avea pe nimeni din familie.

Avea însă ceva de spus. Cartea s-a tradus în peste 20 de limbi și s-a vândut în milioane de exemplare, fiind „una dintre cele mai prodigioase contribuții la știința psihologiei din ultimii 50 de ani.”

Mi-a plăcut. Recomand.

⋆⋆⋆⋆