Problema răsăriteană – Alonzo Trevier Jones

11/2024. Are 160 de pagini și e captivantă. Am citit-o la munte în 2 sabate consecutive.

E o interpretare interesantă a unor profeții din Daniel și Apocalipsa. Rusia vrea Constantinopolul, Turcia pleacă din Europa, Turcia ia Ierusalimul și vine război mondial culminând cu Armaghedonul și Revenirea lui Isus.

Personal, nu sunt convins că Armaghedonul trebuie să fie un spațiu mic pe pământ (ci mai degrabă o stare mondială de război) și de asemenea nu sunt convins că secarea Eufratului trebuie luat în sens geografic cu referire la puterea din acea zonă (sau mai degrabă o trimitere la felul în care a căzut Babilonul în vechime). În ultimii ani din ce am mai studiat, locurile (care în trecut erau geografice) sunt luate ca simbol în Apocalipsă ele referindu-se mai degrabă la o stare de lucruri (Egipt = ateismul din Franța cu ocazia Revoluției franceze, Babilon = bisericile căzute numite „creștine”, Israel = poporul Domnului din toate neamurile etc).

Dar am vrut să cunosc înțelegerea lui Jones pe acest subiect și îi respect în totul felul didactic în care îl expune. Oricum împlinirea profeției cu pricina are loc în timpul celor 7 plăgi, deci după închiderea harului. Așa că fie varianta A, fie B, fie oricare altă înțelegere cu privire la ea… nu schimbă temeinic felul în care ne pregătim pentru acel timp.

Cartea e valoroasă și merită parcursă. Conține multă istorie pe care nu o știam. (Am descoperit că rușii au fost certați cu tratatele de când sunt ei și pofticioși să fure ce nu le aparține. Și, dacă autorul are dreptate, vor pune mâna și pe Constantinopol într-o zi, dar dovezile istorice prezentate arată că au tot vrut asta de nenumărate ori.) Chestiunile privitoare la escatologie sunt puse într-un cadru mult mai larg decât am notat eu aici. Vei fi câștigat citind-o.

Îi dau 5 stele pentru că nu cred că ar fi putut să o scrie mai bine, în urmă cu mai bine de 100 de ani. Și nici n-am citit alta mai bine scrisă de vreun autor contemporan.

N-am știut să o citesc fără să-i fac să sară din carte ultimele vreo 30 de pagini. A fost frustrantă experiența asta, pentru că-mi plac cărțile întregi… o să fiu mai atent cu următoarele cărți deschise.

Nu gust adăugirile făcute după mai mult de 100 de ani la un text… mai ales când sunt termeni cheie ca „așa-zisa pandemie”, SUA lovind Turcia cu HAARP-ul, dar am trecut peste ele și am încercat să trag concluziile principale: trăim un timp solemn, vor curge peste noi evenimente neașteptate, iar căutarea înțelegerilor profețiilor ar trebui să fie o prioritate.

Dacă Jones a putut fi atât de clar în urmă cu atâția ani, lumina ar trebui să ne strălucească mințile cu atât mai mult cu cât vremurile au înaintat spre veșnicie.

⋆⋆⋆⋆⋆