Dușmanul – Barry B. Longyear

45/2023. Am citit-o în vreo 2-3 zile. Are 132 de pagini mici (cred că A6), intră într-un buzunar. Am găsit-o la Târgul cărții. În engleză se numește Enemy Mine, a primit premii în 1979 și 1980 și a fost ecranizată. Mi-a plăcut.

E o poveste SF cu un om și o creatură naufragiați pe o planetă pustie în timpul războiului dintre cele două rase. Dacă la nevoie prietenul se cunoaște… la nevoie se poate întâmpla ca dușmănia să fie uitată. Și asta se întâmplă cu cei doi…

Dincolo de firul narativ, care e scris într-adevăr creativ și captivant, cartea te lansează într-o cugetare adâncă despre ură și dragoste, despre război și pace, violență și bunătate, propagandă și educație, bariere și punți, istorie și viitor, conflict și mediere, moarte și viață.

Când mi-a fost recomandată, s-a spus despre carte: ar fi fain dacă ar citi-o rușii și ucrainenii. Confirm.

Citate din carte:
Adesea, pacea este doar un război fără luptă.

Singurătatea este un gând – nu este impusă; este ceva ce-ți faci singur. (…) Voi, cei care sunteți singuri cu voi înșivă veți fi mereu singuri cu alții.

– Cum se va termina războiul, dacă ei nu discută? (…) Mi-ar plăcea să fiu translator și să ajut să se termine războiul.